’Bătălia’’ pentru Ghioroc

 

             Se apropie data de 10 iunie, când pre-cinstiţii cetăţeni ai urbei Ghioroc, îşi vor alege primarul pe următorii 4 ani. Pentru voturile lor  se bat 8 candidaţi, cu tot atătea ‘’găşculiţe’’ de consilieri.   Acuzaţii grave se aduc dintr-o tabara într-alta şi se aruncă cu promisiuni, în speranţa că vor mai aduce un vot cauzei lor. Campania electorală a început cu multe luni în urmă, când actualul primar şi-a scos “ziar’’ ( a se citi foaie),  pentru a nu se lăsa mai prejos, cei de la PC folosindu-se de sigla USL, au ‘’pus-o’’ si ei de-o ‘’foaie’’.

            În foaia domnului primar ( tipărită din bani publici) se poate citi: ce baiat  ''fain'' e primarul şi câte a facut pentru comuna Ghioroc. În cealaltă foie pe lângă greşeli de exprimare şi  redactare putem ‘’descoperi’’ că de fapt primarul nu e chiar aşa de ‘’fain’’ şi câte lucruri ‘’murdare’’ a făcut cu banii şi avuţiile publice, si singura noastră salvare ( a cetatenilor de buna credinta din Ghioroc) e să-i votăm şi ei vor face să curgă ''lapte şi miere'' în Ghioroc! Un prieten îmi povestea că atunci când vrea să citească un banc bun, răsfoieşte cele doua ‘ziare’’!

             Ce mă întristează e faptul că oamenii capabili din Ghioroc ( invatatori, profesori, doctori, asistenti etc), în loc să ofere alternative la o clasa politica penibilă, se ‘’manjesc’’ alipindu-se de diferite partide în speranţa că vor ajunge la ''ciolănuş''!

              Veşnica întrebare a romanului în preajma alegerilor: ‘’ Eu cu cine votez?” îmi ţiuie în cap şi nu îmi da pace. E foarte greu să ma decid: am de ales între un primar care şi-a dat  7.000 ron salar ( a se citi articolele aparute in presa despre primarul din Ghioroc) şi tot felul de oameni dubioşi care au în spate găşculiţe foarte pestriţe. Sper că zilele care au ramas până la alegeri să îmi fie sfetnic bun, şi duminică să aleg răul cel mai mic! În rest nu ne mai ramâne decat expresia foarte dragă politicienilor în preajma alegerilor: ‘’Doamne ajuta!” 

        P.S.:   O sa încerc până duminica să scriu despre fiecare candidat părerile ''pro'' şi ''contra'' care se zvonesc prin frumoasa podgorie a Aradului.

                                                                                                          Cu stimă, Ţăranu

Alegeri, alegeri, alegeri...

          Alegeri, alegeri şi din nou alegeri. Nu mă refer la alegeri politice ( cu toate că e an electoral!), ci la alegerile cu care ne confruntăm la fiecare pas. Nu sună ceasul bine diminiaţa, că  trebuie să  faci o alegere: să te ridici din pat ori ba? În opinia mea e cea mai ‘’grea’’ alegere a  zilei! Dacă alegi să te ridici, nu trece mult timp şi te confrunti cu o altă alegere: Cu ce să te îmbraci? plus o serie de alegeri ‘’mai micuţe’’: să te speli pe faţă o ba? Dar pe dinţi?  şi lista poate continua. După ce ai trecut de alegerile de la ‘’ritualul de diminiaţă’’ urmează cele din categoria ‘’nu am chef’’: nu am chef să merg la muncă (şcoală) şi cu toate că îţi lipsesşe cheful: alegi să mergi. Nu am chef să vorbesc cu nimeni azi, şi o încalci şi pe asta, alegând să vorbeşti cu primul care îţi iasă în cale.

           Ziua ‘’curge’’ încet, şi odată cu ea ‘’curg’’ alegerile noastre: Ce să manânc la prânz? Dar la amiază? Să îl sun? Să o sun? Să mă enervez? Să înjur?  etc.

           Dar, pe lângă alegerile zilnice, mai sunt alegerile ‘’speciale’’, care le întâlneşti odată în viaţă. Alegeri care îţi pot schimba viaţa, care te scot de pe făgaşul obişnuit. Şi dacă nu eşti atent, alegerile acelea ‘’speciale’’ trec pe lânga tine….pentru că alegi pripit, pentru că refuzi să îţi iei un ‘’timp de gândire’’, şi te laşi influentat de sentimente şi alţi factori. Soluţia e să ne ‘’antrenăm’’ mintea să facă alegeri în mod rational, să ne luam acel ‘’timp de gândire’’, şi pe urmă să ne asumăm răspunderea pentru alegerile făcute.

         Alegeri importante, alegeri  neimportante toate ne influenţează viaţa, în bine sau rau, în funcţie de alegerea făcută. Spunea cineva că “Intreaga noastra viata reprezinta, de fapt, suma alegerilor noastre de fiecare clipa.’’

         Dacă ne dorim o viaţă împlinită, trebuie să învăţam să facem alegeri ‘’bune’’. Din păcate, întotdeuna se întamplă să ajungem la alegeri bune, după o serie de alegeri mai puţin inspirate.

         Mâine e o nou zi, noi alegeri de făcut! O zi în care, eu şi tu, vom face cele mai bune si inspirate alegeri! O zi în care alegerile neinspirate nu îşi mai găsesc locul!                                                                                    Cu stimă, Ţăranu'

Fara titlu'!

                   Ne naştem, creştem, şi ajungem la vârsta cănd ne alegem  drumul în viaţă.  Nu mai decid parinţii ce să facem, cum să ne îmbrăcăm, cum să ne comportăm ci ne croim propriul drum, facem propriile alegeri! Pe scurt: ne maturizăm. 

                    Intrăm în acest ‘’proces de maturizare’’: plini de avânt, de energie, dornici de-a cunoaşte viaţa cu bune şi rele, plini de idealuri şi vise, cu lumină  şi voioşie în privirii. Însă, la un moment dat în viaţă, pe lângă multe împliniri (de care sigur o să ai parte) se vor aduna şi mai multe neîmpliniri. Pe lânga multe alegeri bune se vor aduna şi mai multe alegeri mai puţin inspirate.

                    Cu fiecare neîmplinire, cu fiecare alegere mai puţin inspirată simţi cum o particică din tine moare. Cu fiecare an adunat vârstei tale, se înmulţesc  neîmpliniriile, cu fiecare neîmplinire  moare câte o particică din tine. Cu fiecare particică moartă devi tot mai ursuz, mai temător, mai invidios, lumina şi voioşia din priviri  se sting. Ajuns în stadiul ăsta întotdeuna alţi sunt de vina pentru neîmplinirile tale sau divinitatea, care a fost ''prea crudă'' cu tine. Dacă ai familie, îţi vei revărsa frustrările asupra lor făcându-le viaţa un ‘’mic’’ iad.

                     În câteva cuvinte am încercat să ‘’zugravesc’’ o cale pe care foarte mulţi oameni aleg să meargă. Toţi ne lovim de neîmpliniri şi alegeri greşite, însă nu toţi răspundem la fel. Tu cum răspunzi? Alegi un ‘’altfel’’ de drum? Sau în faţa neîmplinirilor, alegi drumul cel mai usor?

                                                                                                 Cu stimă, Ţăranu’

Oameni si locuri.....

              În calătoria noastră pe Terra întâlnim locuri şi oameni de care ne legăm sufleteşte. Locuri în care te simţi  ‘’acasă’’. Locuri în care oricât de descurajat ai fi, te reîncarci cu optimism. Locuri în care te opresti să îţi tragi respiraţia.. De asemenea, întâlneşti oameni în preajma cărora te deschizi filă cu filă şi cateodată şi câte trei, patru file odată. Oameni care îsi lasă amprenta asupra ta, oameni pe care nu îi vei uita uşor.

               Astfel de locuri sunt rar întâlnite pe parcursul vieţii, poate vor fi unul sau două locuri de care te vei lega sufleteşte. Poate vor fi doi sau trei oameni, poate mai mulţi, poate va fi doar unul, esenţial e să ştim să îi identificăm în vieţiile noastre şi să le mulţumim pentru clipele petrecute împreună.

               Un astfel de om drag mie, împlineşte mâine o vârstă frumoasă, şi vreau să îi mulţumesc că şi-a ''pierdut'' timpul cu mine. LA MULŢI ANI!

                                                                                      Cu stimă, Ţăranu’

Carte de despartire

                Draga mea, încep prin a-ţi spune că te-am iubit şi pentru o vreme ai fost totul pentru mine. Tu erai sfetnicul meu. Oriunde mergeam, te luam şi pe tine. Sfaturile tale îmi păreau pline de înţelepciune şi te ascultam în toate. M-am supărat puţin când s-au mutat la noi prietenele tale, dar erau aşa de înţelepte şi pline de şarm... încât le-am acceptat imediat. Cu voi alături, mă simţeam cel mai inteligent om de pe Terra.

              Însă, de la o vreme am observat că toţi cei apropiaţi mă ocoleau, dar te aveam pe tine şi nu mă interesau ceilalţi. Datorită ţie mi-am dat seama că toţi sunt proşti şi că nu e bine să fiu văzut în preajma lor.

                 Toate astea până într-o zi când am întâlnit-o pe EA. Eram pe stradă şi am simţit o mână pe umăr. M-am întors. Era EA! S-a apropiat de urechea mea şi mi-a spus despre tine. Mi-a spus adevărul: mi-a spus că sunt mulţi prinşi în mrejele tale, că nu-s singurul, şi că tu nu poţi iubi. Mi-a mai spus că de fapt sfaturile tale sunt doar pentru a râde de cei pe care îi prinzi în plasa ta. Şi  întotdeuna le aduci şi pe prietenele tale cu tine şi faceţi mult rău.

              De aceea draga mea PROSTIE, îţi scriu această carte de despărţire, nu vreau să mai faci parte din viaţa mea. Mă despart de tine, şi te rog să le iei şi pe prietenele tale, Mândria, Lenea şi Minciuna, şi să nu vă mai întoarceţi niciodată. Nu mai sunteţi binevenite în casa mea.

                 În inima mea acum e loc doar pentru EA. Încă-i mai simt parfumul. După întâlnirea cu EA, mi-a spus să o caut şi-a plecat. De atunci o caut mereu, dar tot ce am găsit e urma parfumului EI...

                                                                         Cu stima, Taranu

Ce-am fi fără amintiri?

              Creierul nostru stochează tot cea ce am trăit şi învăţat. Locul unde sunt depuse aceste informaţii îl vom numi “folderul cu amintiri”. De câte ori  facem ceva, creierul accesează acest folder şi în funcţie de informaţia stocată acolo, vom şti să facem acel “ceva”, îi vom şti denumirea etc.

              Ce s-ar întâmpla dacă, la un moment dat, creierul nu ar mai putea accesa acest folder?

              Am ajunge ca un nou-născut blocat într-un corp de adult. Nu am şti absolut nimic. Nu am şti să ne încalţam, să mâncăm nici măcar cine suntem. Şi dacă am primi o educaţie total diferită de cea anterioară, am deveni o cu totul altă persoană: cu alte gusturi, cu alţi prieteni, alte credinţe şi principii.

               Alzheimer e o astfel de boala care împiedica creierul să acceseze “folderul cu amintiri”, uitând încet de tine.

               Ce-am fi fără amintiri?  Nu ştiu ce-am fi, se poate doar intui, dar ştiu sigur ce nu am fi:

                   Nu am mai fi noi……

               Aşă că, dragii mei, bucuraţi-vă de fiecare amintire şi de orice lucru învaţat şi muţumiţi Celui de sus, pentru că încă reuşim să accesam "folderul cu  amintiri".

"Ce faci ?"

Mă aşteaptă o săptămână plină de formalităţi. Mă duc la nunta sorei mele unde cu siguranţă acestea vor curge de vor umple paharul, care apoi va da peste el.

În topul formalităţilor stupide se află întrebarea:"Ce faci ?" si bineinteles variaţiile ei : "ce mai faci ?" (adică, ce-ai mai făcut de la ultima mea întrebare stupidă), "cum o mai duci?" etc. Dacă circumstanţele mă forţează spre asemenea formalitaţi prefer sa folosesc întrebarea "cum esti ?" care mi se pare( din motive, evident, subiective) mai puţin stupidă. Tocmai din cauza bagajului de futilitate şi ridicol cu care vine întrebarea consider salutul o necessitate, pentru că, acesta poate înlocui o comunicare ipocrită. În loc de întrebare :”ce mai faci ?”, răspuns : “uite, frec menta " ,discuţia se poate rezuma la : "Salut”-“Salut”, şi gata!

Este foarte frustrant să inventezi întrebări ipocrite, adică să întreţii o discuţie cu tot felul de lucrui care nu te interesează. Tocmai de asta  prefer să tac, lucru care totuşi nu e suficient de fiecare dată, pentru că aproapele meu vede în
formalitaţi o buna metodă de socializare. Şi pentru că metoda asta-i foarte
ieftină şi la îndemana oricui( mă rog, nu şi a mea, pentru mine e greu să inventez întrebări ipocrite pentru a întreţine o discuţie) majoritatea o practică . Prin urmare sunt deseori nevoit să inventez răspunsuri. Cel mai greu e să răspunzi la întrebarea: "Ce faci ?". Asta pentru că tre' să te gândeşti ce altă acţiune mai faci in afar’ de cea evidentă: vorbeşti cu el! , e greu să-i spui şi ce făceai exact în momentul în care te-a interrupt, pentru că asta ar presupune că  are ceva probleme cu vederea, dar totusi, când se poate, aleg varianta asta. Doar că, uneori nu se poate şi atunci intru în horă şi dau cel mai tâmpit răspuns posibil, mai tâmpit decât însaşi întrebarea :"Bine !". Oricum, şansele că la întrebarea stupidă: "ce faci?", să primeşti răspunsul: "bine!" sunt foarte mari, aşa că nimeni nu este surprins, ăsta-i scenariu' si trebuie jucat indiferent cât e de prost.

Adevarata încercare apare în momentul când după întrebarea: "ce faci?" , vine întrebarea "Şi, ce mai faci tu ?". Draci, e greu, foarte greu să răspunzi la asta. Pe lângă problemele de mai sus, acum tre' să ai grijă să nu mai scuipi din nou :"Bine !".
Poate fi ceva mai grotesc decât să pui aceeasi întrebare tâmpită de două ori, uneori şi fară pauză? Răspunsul este: Da, există! Există ceva şi mai grotesc şi anume atunci când după : "Şi ,ce mai faci ?" urmează: "Altceva, ce mai faci"?. Asta e mama lor, întrebarea supremă. Întrebare care nu necesită comentarii, dacă n-aş fi pacifist , aş zice:” Âştia trebuie pocniţi” . Prin urmare, de multe ori aleg să nu ies din cameră, mai ales când vin rudele în vizită . Fapt care îmi sperie părinţii şi care îi conduce spre tragica întrebare :" Ce-o fi de el în viaţă ?":)

Cum ziceam, mă aşteaptă o săptămână grea, unde pe langă cele enumerate mai sus se adaugă si formalitaţile religioase implicate de o cununie religioasă. 

                                                                        Autor: Un bun amic! ( se vrea anonim, si ii respect decizia)

  

FUTILITÁTE, futilități,= Inutilitate; lipsă de seriozitate, frivolitate.