Despre mine

duminică, 11 decembrie 2011

"Ce faci ?"



Mă aşteaptă o săptămână plină de formalităţi. Mă duc la nunta sorei mele unde cu siguranţă acestea vor curge de vor umple paharul, care apoi va da peste el.

În topul formalităţilor stupide se află întrebarea:"Ce faci ?" si bineinteles variaţiile ei : "ce mai faci ?" (adică, ce-ai mai făcut de la ultima mea întrebare stupidă), "cum o mai duci?" etc. Dacă circumstanţele mă forţează spre asemenea formalitaţi prefer sa folosesc întrebarea "cum esti ?" care mi se pare( din motive, evident, subiective) mai puţin stupidă. Tocmai din cauza bagajului de futilitate şi ridicol cu care vine întrebarea consider salutul o necessitate, pentru că, acesta poate înlocui o comunicare ipocrită. În loc de întrebare :”ce mai faci ?”, răspuns : “uite, frec menta " ,discuţia se poate rezuma la : "Salut”-“Salut”, şi gata!


Este foarte frustrant să inventezi întrebări ipocrite, adică să întreţii o discuţie cu tot felul de lucrui care nu te interesează. Tocmai de asta
 prefer să tac, lucru care totuşi nu e suficient de fiecare dată, pentru că aproapele meu vede în
formalitaţi o buna metodă de socializare. Şi pentru că metoda asta-i foarte
ieftină şi la îndemana oricui( mă rog, nu şi a mea, pentru mine e greu să inventez întrebări ipocrite pentru a întreţine o discuţie) majoritatea o practică . Prin urmare sunt deseori nevoit să inventez răspunsuri. Cel mai greu e să răspunzi la întrebarea: "Ce faci ?". Asta pentru că tre' să te gândeşti ce altă acţiune mai faci in afar’ de cea evidentă: vorbeşti cu el! , e greu să-i spui şi ce făceai exact în momentul în care te-a interrupt, pentru că asta ar presupune că  are ceva probleme cu vederea, dar totusi, când se poate, aleg varianta asta. Doar că, uneori nu se poate şi atunci intru în horă şi dau cel mai tâmpit răspuns posibil, mai tâmpit decât însaşi întrebarea :"Bine !". Oricum, şansele că la întrebarea stupidă: "ce faci?", să primeşti răspunsul: "bine!" sunt foarte mari, aşa că nimeni nu este surprins, ăsta-i scenariu' si trebuie jucat indiferent cât e de prost.

Adevarata încercare apare în momentul când după întrebarea: "ce faci?" , vine întrebarea "Şi, ce mai faci tu ?". Draci, e greu, foarte greu să răspunzi la asta. Pe lângă problemele de mai sus, acum tre' să ai grijă să nu mai scuipi din nou :"Bine !".

Poate fi ceva mai grotesc decât să pui aceeasi întrebare tâmpită de două ori, uneori şi fară pauză? Răspunsul este: Da, există! Există ceva şi mai grotesc şi anume atunci când după : "Şi ,ce mai faci ?" urmează: "Altceva, ce mai faci"?. Asta e mama lor, întrebarea supremă. Întrebare care nu necesită comentarii, dacă n-aş fi pacifist , aş zice:” Âştia trebuie pocniţi” . Prin urmare, de multe ori aleg să nu ies din cameră, mai ales când vin rudele în vizită . Fapt care îmi sperie părinţii şi care îi conduce spre tragica întrebare :" Ce-o fi de el în viaţă ?":)

Cum ziceam, mă aşteaptă o săptămână grea, unde pe langă cele enumerate mai sus se adaugă si formalitaţile religioase implicate de o cununie religioasă. 
                                                                        Autor: Un bun amic! ( se vrea anonim, si ii respect decizia)
  
FUTILITÁTE, futilități,= Inutilitate; lipsă de seriozitate, frivolitate.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu